Draga Dobre Andreea Simona,
te rog posteaza intrebarea ta pe forum, unde vei primi mai multe raspunsuri decta aici: http://comunitate.desprecopii.com/forums/forum/77-probleme-legislative/
Toate cele bune!
Buna dimineața sunt intr.o problema foarte mare . Sunt in germania copilul meu sa născut aici și are cetățenie nemțească . Am avut probleme cu tatăl lui,el fiind un om foarte violent și fără interes de copil,el a depus mărturie mincinoasă la protecția copilului împotriva mea și mi-a luat copilul . Copilul meu fiind sugar a trebuit să îl intarc imediat . Nu mă mai lasă să îl văd până când mă judec cu el,îl lasă singur în casa și pleacă și multe alte chestii . Am umblat peste tot că sa îmi câștig copilul și să îmi de-a o camera unde să pot sta pentru că eu am stat la el și mă dat afara . Am ajuns la disperare nu știu ce să mai fac . Va rog frumos ajutati-ma macar cu un sfat unde as putea sa mă duc . Aici nu vrea sa mă ajute nici macar legea. Mulțumesc
Buna ziua, sunt o mama singura care isi creste copilul si intradevar, oricat de mult crezi ca te-ai pregatit sufleteste pentru marele pas al divortului, in momentul in care ai pornit pe drum separat se dezlantuie toate urgiile...
- nu esti pregatit sa iei in piept prejudecatile fostilor "prieteni " care incep sa te evite pentru ca " nu vor sa fie la mijloc intre fostii soti " sau esti poate o amenintare pentru soliditatea casniciei lor, sau au alte planuri de fiecare data cand ii inviti la film sau la o plimbare cu copiii in parc , etc...
-nu esti pregatit sa dai piept cu greutatile inevitabile ale vietii singure, cu jongleriile zilnice cu bugetul destul de restrans, cu alergarea continua sa platesti taxe, sa alergi pentru acte, sa cauti casa sa te muti, sa faci cumparaturi, piata, etc
-sa ai permanent zambetul pe buze cand sufletul tau e zdrente...
- sa ai rabdare maxima cu toanele copilului care si el trece prin stari normale si explicabile , sa iti faci timp sa stai cu el , sa te joci, sa glumesti sa ii explicit ca viata merge mai departe si ca nu e nici o tragedie ca mami si tati nu mai sunt impreuna. Ei te iubesc la fel, dar separat.
- sa iti faci timp pentru tine sa iti dai cu in fard pe obraz, sa iti colorezi unghiile, sa mai schimbi bluzele mohorate si triste de doliu emotional, cu haine vii si vesele. Sa iti faci timp sa te bucuri de fiecare zi, sa te straduiesti sa iei ce e mai frumos din ea si sa nu disperi- cel mai important sa nu disperi! si daca simti ca aluneci pe panta deznadejdei si a tristetii, roaga-te , roaga-te, roaga-te, intareste-ti credinta si speranta in MAINE. Pana la urma... " maine e o noua zi " nu e usor, va spun, dar nu e imposibil ! va iesi soarele, va promit si imi promit !
E greu sa cresti copilul fara tata, dar femeia trebuie sa constientizeze inainte sa ramana singura. Increderea si respectul stau la baza crearii, cresterii si educatiei copilului , dar si a familiei, iar educatia precara dovedeste ca egalitatea intre sexe duce la un razboi intre ele. Eu sunt tata, imi iubesc sotia, dar aceasta a hotarat sa fuga , sa traiasca singura, punand un zid (statul) intre noi. Cel mai greu e sa nu ii vad, sa nu vorbesc cu ei, emotiile te distrug ca persoana, iar lipsa lor te dispera. Unele dintre voi femeile, alegeti asta singure, dupa care va apucati sa judecati sotii. Cazuri sunt destule , aveti dreptate, barbatii nu sunt toti facuti sa fie tati, dar nici femeile nu mai sunt in ziua de azi demne de sfantul nume de "mama ", caci iubirea pentru copil nu trebuie inlocuita cu iubirea de sot. Eu ii iubesc pe amandoi, si am simtit cum am fost inlocuit de fiul meu pe plan emtional. Noi barbatii ne descurcam financiar, statul stie asta, si aici apare discriminarea, in egalitatea de drepturi asupra a tot ce inseamna copilul. chiar cu 50-50% drepturi, un tata nu isi mai creste copilul asa cum o face in familie. Ti se iau orice drepturi. si nu are legatura doar cu iubirea, ci cu tot, toate bucuriile ce deriva din traiul in familie. Sa iubesti o femeie este pentru unii barbati o artasau doar o cucerire, sa iubesti o mama este divin, mai presus de toate asteptarile vietii. Domnul sa va ajute pe toate, caci atat mai puteti primii, despre dragoste.....gasiti loc in suflet si pentru tatic. Fiecare cu educatia lui si mult noroc n viata aleasa. Va multumesc.
Buna nu anteleg de ce multi nu anteleg ca un copil schimba viata o face frumoasa si este o bucurie.Eu am 32 ani si mias dori sa am o relatie co fata cu un copil sane iubim sa o ajut.parinti este cine al creste.ID .Dragossponsoru.daca este cineva care asi doreste sa ne cunoastem
salut si eu sunt mamica singura, iubitul cu care am fost 3 ani a inteles in a 6 luna de sarcna ca nu e pregatit si a disparut fara urma , am trecut si eu prin greu, am ramas fara familie nemaivorbind de prieteni, parintii doresc sa ne ajute si nici nu mau primit acasa cu copilul, asa ca am ramas intr-un oras fara nimeni ,iarana, fara bani, m-am descurcat cum am putu, acum locuim cu chirie insa e foarte greu, ne prea ne descurcam insa mergem inaine. pe 25 decembrie cristi baietelul meu va implini 2 ani, asa greu cum a fost dar e linga mine si asta e important. as vrea un sfat de la voi si va rog sa ma ajutati daca puteti trec printr-o stare grea de depresie si de frica ca nu ma voi descurca si uneori am ginduri negre, ma simt vinovata ca lam nascut si nui pot oferinecesarul. daca ati simtit si voi la fel si cum ati trecut peste asta ca mie foarte greu in aceste momente? multumesc
Buna..ma numesc Florentina si am 19 ani...am o fetita minunata de 4 luni...in momentul de fata sunt o mamica singura..pe perioada sarcinii totul a fost lapte si miere..hmm ...insa cum s.a nascut cea mica totul s.a schimbat radical...parinti lui care pana atunci se comportam "frumos " cu mine au inceput sa imi reproseze ca stau in pat in perioada de refacere...imi spuneau ca sa nu ma astept sa imi creasca ei copilul...chiar sa imi ia copilul de langa mine cand eu le spuneam sa il lase....am hotarat sa ne mutam cu chirie ..poate asa nu ne vom mai certa...dar degeaba..nu ma ajuta cu nimic..imi reprosa ca ii dau mai multa atentie la copil si ca pe el nu il bag in seama....pana la urma ne.am mutat la parintii mei...insa situatia a ramas cam la fel..parintii lui ma vorbeau la tot orasu ca "mi.a placut sa stau cu cracii in sus sa imi cresc copilu singura "...pana la urma el a renuntat si s.a mutat inapoi la parintii lui...a fost alegerea lui...pentru el conta satisfactia trupeasca...am vrut o familie..dar a fost prea mult pentru el...el are 24 de ani si se pare ca nu era pregatit
ciao Nicoleta nu cunosti proverbul....Lupu isi schimba paru dar naravu ba.....si eu am asteptat aproape 20ani sa se schimbe situatia in casnicie dar a fost in zadar...trebuie sati dai putere si foarte mult curaj si sa iti ei inima in dinti sa incerci sa scapi de acel cosmar ....acuma cat esti inca tanara si in putere..eu sunt singura stau in chirie cu 2 copii stau in apartament pentru ca nu am gasit o casa unde sa-mi pot face 2-3straturi sa nu le cumpar toate asa cum am fost invatata ....traiesc din alocatia copiilor ..asa cum cred ca sunt multe persoane in ziua de azi ....astept sa creasca copilul sa ma pot duce sa-mi caut de lucru sa le pot face un viitor copiilor mei pe care ii iubesc foarte mult ei imi dau speranta de a nu da înapoi....un sfat il ascult de la cine vrea sa mi-l dea am suferi foarte mult si pentru aceea fica mea zice mereu ....lasa mami ca neom descurca si noi cu ajutoru bunului Dumnezeu....Va multumesc ....
ciao si eu sunt o mama singura cu doi copii unu de14ani iar celalalt de 6 luni .stau in chirie ma descurc greu dar sper ca bunu dumnezeu sami dea putere sa merg mai departe si sa nu imi dezamagesc copii pe viitor.toti tatii care consuma alcool acum pe prezent nu isi dau seama ce pierd dar pe viitor cand o sasi dea seama ca au gresit o sa fie poate prea tirziu...doamne ajuta
Sunt mama singura. Mi-am nascut copilul la 26 de ani. Am trecut prin multe greutati, am suportat multe vorbe grele, perioade de depresie, nopti pline de lacrimi. Lumea afost foarte reticenta, desi lucram intr-un mediu profesional foarte bun. Toti ma intepau din vorbe sau imi spuneau direct parerile lor despre alegerea mea. Au trecut 2 ani si inca am perioade cand mai sufar cand sunta atacata, insa nimic, ABSOLUT NIMIC nu se compara cu imbratisarea copilului meu. gasesc mereu putere sa ma ridic, parintii ma ajuta si financiar si destul de mult si moral. NICOLETa, sfatul meu este sa nu mai locuiesti cu tatal copilului tau, faptul ca traiesti intr-un asemenea stres cu el, te poate afecta foarte rau, sigur ai momente de depresie, dupa nastere toate suntem foarte sensibile, daca mai avem si o situatie rea acasa, lucrurile s einrautatesc. Uita-te in ochii fetitei tale si gandeste-te daca ii doresti ei viata pe care o ai. Gasesete o cale sa lucrezi, sa te intretii, afara sau in tara. Lucrurile vin pe parcurs. Diviniattea ne ajuta atunci cand facem alegerile corecte. Cauta pe internet ProVita, scie-le un mail si te vor ajuta cel putin cu multe sfaturi si sustinere morala. Te rog sa ai puterea sa crezi ca meriti mai mult, caci MERITI, sa te respecti si sa te iubesti pe tine si pe copilul tau si fa alegerea ccea mai buna pt voi doua. Chiar daca iti e greu sa te rupi de el, vei fi alt om in scurt timp, te vei simti capabila si puternica, vei avea aripi.
Buna sunt Ramona am 23 de ani si sunt insarcinata in 3 luni sunt singura dar asta nu inseamna ca m-am gandit vreodata sa avortez pe copilul meu nimeni nu il vrea si asta inseamna ca o sa am o viata foarte grea dar o sa am copilul langa mine si nu va mai conta nimic il iubesc foarte mult inca de pe acum si stiu ca o sa ma descurc singura .Tatul copilului nu ma iubit niciodata doar voia sa-si satisfaca placerile cu mn dar viata merge inainte asa ca mamici fiti tariii!!!!!
Buna tuturor,am 35 de ani ,am un baietel de 11 ani .daca sa faci un bebe sau nu,el vrea apoi nu te mai cunoaste ?Dau timpul cu 11 ani inapoi si acelas lucru s-a intamplat cu mine ..simteam ca mor de durere . de tradare ,de rusine .Ce voi face cu un copil singura ?Nimeni nu la dorit !Insa am mers mai departe ,greu ,groaznic de greu ,apoi parintii care si in ziua de azi imi reproseaza lucrul acesta m-au ajutat cat de cat ,sora mea l-a facut bastard etc etc ,dar la o problema ma folosea pana trecea hopul ..a trecut timpul am muncit uneori zi si noapte apoi sora mea m-a chemat in anglia spunandu-mi ca este bine putem gasi de lucru etc insa stau ca un nimeni aici parca nici nu exist ,e foarte greu cand altii te folosesc si apoi te arunca ca pe o carpa dar bebele a crescut are 11 ani si cand ma vede trista sau plang imi spune :mama esti cea mai buna mama din lume .tot ce tu imi oferi este tot ce imi trebuie ",si nu am nici casa ,nici bani ,nimic doar eu si copilul meu care vede si intelege .sunt zile cand mancam doar paine pentru a nu consuma mult si nu ne dorim decat sa ne intoarcem in Romania si sa imi caut de munca acasa caci printre straini suntem straini chiar si cu cei din casa .Va spun intelepciune in alegere ,rabdare in necazuri si taria chiar daca simtiti ca nu mai puteti sa va ridicati si sa mergeti mai departe!
Am citit si povestile voastile voastre, si sunt triste si dureroase. si eu sunt o mama singuraam 31 de ani, sunt orfana de parinti, am avut o viata grea..am crescut intre straini..de la 17 ani am plecat in lume..am ajuns in Bucuresti...mi-am gasit o chirie si un loc de minca,am fost mulumita..si de atat ce am realizat eu singura...dar povestea mea mai grea a inceput acum 6 ani,,cand cand l-am intalnit pe tata copilului meu..care ma convins..sa merg cu elsa las tot ce am facut eu singurica..si ma convins sa mergem intr-o tara straina pentru un trai mai bun. Ne-am gasit de munca amandoi..am lucrat cot la cot..cu el pana cand am ramas insarcinata, de atunci a inceput cosmarul vieti mele..toata perioada sarcini nu ma bagat in seama nu mi-a vb..nu ma privea ma umilea..imi zicea vb grele, seara de seara venia biat si-mi scotea ochi de la ori ce nu-i covenia nimic nici mancarea..acum ca avem o fetita..tot nu sa schimbat..e din ce in ce mai rau...asi pleca dar nustiu unde fara casa ,fara familie,fara bani fara munca..sunt disperata.ma-si intoarce in tara..sa incep o viata noua..dar simt ca nu mai am putere..zilnic imi zice sa plec..ca sa saturat de mine..nu-mi vb cu lunile..ma simt o pacoste ca stau pe capul lui...aici unde sunt de munca nu este..sa-mi fac un ban sa plec in lume..din nou...si daca ar fi cui ii las fetita..sa mi-o ingrijeasca?..ea este asa de inocenta..nici copilu nu sil baga in seama, nu vb cu noi.cand ii cer ceva imi zice sa plec la munca..am stat de vb cu el, dar nu vrea sa ma asculte..nu vrea sa ma trimita in tara sau sa ma ajute sa plec..imi zice sa ma descurc si sa plec cat mai repede..eu nu stiu ce sa fac..sunt asa panicat, plang din ori ce da-timi un sfat va rog frumos traiesc in chinul asta de 4 ani de zile..am tot asteptat sa se schimbe..ca nu am vrut ca fetina mea sa creasca, cum am crescut eu..dar e din ce in ce mai rau..sunt cu nervi la pamant..ma simt pierduta va MULTUMESC.
acesti tatici care ne-au parasit o sa-si aduca aminte ca au un copil atunci cind vor fi batrini, neputincisi,bolnavi.vor cere ajutor de la copii..ca doar e TATICUL
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️
Ultimile 28 comentarii
Draga Dobre Andreea Simona, te rog posteaza intrebarea ta pe forum, unde vei primi mai multe raspunsuri decta aici: http://comunitate.desprecopii.com/forums/forum/77-probleme-legislative/ Toate cele bune!
Buna dimineața sunt intr.o problema foarte mare . Sunt in germania copilul meu sa născut aici și are cetățenie nemțească . Am avut probleme cu tatăl lui,el fiind un om foarte violent și fără interes de copil,el a depus mărturie mincinoasă la protecția copilului împotriva mea și mi-a luat copilul . Copilul meu fiind sugar a trebuit să îl intarc imediat . Nu mă mai lasă să îl văd până când mă judec cu el,îl lasă singur în casa și pleacă și multe alte chestii . Am umblat peste tot că sa îmi câștig copilul și să îmi de-a o camera unde să pot sta pentru că eu am stat la el și mă dat afara . Am ajuns la disperare nu știu ce să mai fac . Va rog frumos ajutati-ma macar cu un sfat unde as putea sa mă duc . Aici nu vrea sa mă ajute nici macar legea. Mulțumesc
Buna ziua, sunt o mama singura care isi creste copilul si intradevar, oricat de mult crezi ca te-ai pregatit sufleteste pentru marele pas al divortului, in momentul in care ai pornit pe drum separat se dezlantuie toate urgiile... - nu esti pregatit sa iei in piept prejudecatile fostilor "prieteni " care incep sa te evite pentru ca " nu vor sa fie la mijloc intre fostii soti " sau esti poate o amenintare pentru soliditatea casniciei lor, sau au alte planuri de fiecare data cand ii inviti la film sau la o plimbare cu copiii in parc , etc... -nu esti pregatit sa dai piept cu greutatile inevitabile ale vietii singure, cu jongleriile zilnice cu bugetul destul de restrans, cu alergarea continua sa platesti taxe, sa alergi pentru acte, sa cauti casa sa te muti, sa faci cumparaturi, piata, etc -sa ai permanent zambetul pe buze cand sufletul tau e zdrente... - sa ai rabdare maxima cu toanele copilului care si el trece prin stari normale si explicabile , sa iti faci timp sa stai cu el , sa te joci, sa glumesti sa ii explicit ca viata merge mai departe si ca nu e nici o tragedie ca mami si tati nu mai sunt impreuna. Ei te iubesc la fel, dar separat. - sa iti faci timp pentru tine sa iti dai cu in fard pe obraz, sa iti colorezi unghiile, sa mai schimbi bluzele mohorate si triste de doliu emotional, cu haine vii si vesele. Sa iti faci timp sa te bucuri de fiecare zi, sa te straduiesti sa iei ce e mai frumos din ea si sa nu disperi- cel mai important sa nu disperi! si daca simti ca aluneci pe panta deznadejdei si a tristetii, roaga-te , roaga-te, roaga-te, intareste-ti credinta si speranta in MAINE. Pana la urma... " maine e o noua zi " nu e usor, va spun, dar nu e imposibil ! va iesi soarele, va promit si imi promit !
E greu sa cresti copilul fara tata, dar femeia trebuie sa constientizeze inainte sa ramana singura. Increderea si respectul stau la baza crearii, cresterii si educatiei copilului , dar si a familiei, iar educatia precara dovedeste ca egalitatea intre sexe duce la un razboi intre ele. Eu sunt tata, imi iubesc sotia, dar aceasta a hotarat sa fuga , sa traiasca singura, punand un zid (statul) intre noi. Cel mai greu e sa nu ii vad, sa nu vorbesc cu ei, emotiile te distrug ca persoana, iar lipsa lor te dispera. Unele dintre voi femeile, alegeti asta singure, dupa care va apucati sa judecati sotii. Cazuri sunt destule , aveti dreptate, barbatii nu sunt toti facuti sa fie tati, dar nici femeile nu mai sunt in ziua de azi demne de sfantul nume de "mama ", caci iubirea pentru copil nu trebuie inlocuita cu iubirea de sot. Eu ii iubesc pe amandoi, si am simtit cum am fost inlocuit de fiul meu pe plan emtional. Noi barbatii ne descurcam financiar, statul stie asta, si aici apare discriminarea, in egalitatea de drepturi asupra a tot ce inseamna copilul. chiar cu 50-50% drepturi, un tata nu isi mai creste copilul asa cum o face in familie. Ti se iau orice drepturi. si nu are legatura doar cu iubirea, ci cu tot, toate bucuriile ce deriva din traiul in familie. Sa iubesti o femeie este pentru unii barbati o artasau doar o cucerire, sa iubesti o mama este divin, mai presus de toate asteptarile vietii. Domnul sa va ajute pe toate, caci atat mai puteti primii, despre dragoste.....gasiti loc in suflet si pentru tatic. Fiecare cu educatia lui si mult noroc n viata aleasa. Va multumesc.
Buna Floretina vreau sa te cunosc daca se poate aspt un mesaj pe pagina mea de fb.Mihai fsb@gmail.com
Buna nu anteleg de ce multi nu anteleg ca un copil schimba viata o face frumoasa si este o bucurie.Eu am 32 ani si mias dori sa am o relatie co fata cu un copil sane iubim sa o ajut.parinti este cine al creste.ID .Dragossponsoru.daca este cineva care asi doreste sa ne cunoastem
salut si eu sunt mamica singura, iubitul cu care am fost 3 ani a inteles in a 6 luna de sarcna ca nu e pregatit si a disparut fara urma , am trecut si eu prin greu, am ramas fara familie nemaivorbind de prieteni, parintii doresc sa ne ajute si nici nu mau primit acasa cu copilul, asa ca am ramas intr-un oras fara nimeni ,iarana, fara bani, m-am descurcat cum am putu, acum locuim cu chirie insa e foarte greu, ne prea ne descurcam insa mergem inaine. pe 25 decembrie cristi baietelul meu va implini 2 ani, asa greu cum a fost dar e linga mine si asta e important. as vrea un sfat de la voi si va rog sa ma ajutati daca puteti trec printr-o stare grea de depresie si de frica ca nu ma voi descurca si uneori am ginduri negre, ma simt vinovata ca lam nascut si nui pot oferinecesarul. daca ati simtit si voi la fel si cum ati trecut peste asta ca mie foarte greu in aceste momente? multumesc
Buna..ma numesc Florentina si am 19 ani...am o fetita minunata de 4 luni...in momentul de fata sunt o mamica singura..pe perioada sarcinii totul a fost lapte si miere..hmm ...insa cum s.a nascut cea mica totul s.a schimbat radical...parinti lui care pana atunci se comportam "frumos " cu mine au inceput sa imi reproseze ca stau in pat in perioada de refacere...imi spuneau ca sa nu ma astept sa imi creasca ei copilul...chiar sa imi ia copilul de langa mine cand eu le spuneam sa il lase....am hotarat sa ne mutam cu chirie ..poate asa nu ne vom mai certa...dar degeaba..nu ma ajuta cu nimic..imi reprosa ca ii dau mai multa atentie la copil si ca pe el nu il bag in seama....pana la urma ne.am mutat la parintii mei...insa situatia a ramas cam la fel..parintii lui ma vorbeau la tot orasu ca "mi.a placut sa stau cu cracii in sus sa imi cresc copilu singura "...pana la urma el a renuntat si s.a mutat inapoi la parintii lui...a fost alegerea lui...pentru el conta satisfactia trupeasca...am vrut o familie..dar a fost prea mult pentru el...el are 24 de ani si se pare ca nu era pregatit
ciao Nicoleta nu cunosti proverbul....Lupu isi schimba paru dar naravu ba.....si eu am asteptat aproape 20ani sa se schimbe situatia in casnicie dar a fost in zadar...trebuie sati dai putere si foarte mult curaj si sa iti ei inima in dinti sa incerci sa scapi de acel cosmar ....acuma cat esti inca tanara si in putere..eu sunt singura stau in chirie cu 2 copii stau in apartament pentru ca nu am gasit o casa unde sa-mi pot face 2-3straturi sa nu le cumpar toate asa cum am fost invatata ....traiesc din alocatia copiilor ..asa cum cred ca sunt multe persoane in ziua de azi ....astept sa creasca copilul sa ma pot duce sa-mi caut de lucru sa le pot face un viitor copiilor mei pe care ii iubesc foarte mult ei imi dau speranta de a nu da înapoi....un sfat il ascult de la cine vrea sa mi-l dea am suferi foarte mult si pentru aceea fica mea zice mereu ....lasa mami ca neom descurca si noi cu ajutoru bunului Dumnezeu....Va multumesc ....
ciao si eu sunt o mama singura cu doi copii unu de14ani iar celalalt de 6 luni .stau in chirie ma descurc greu dar sper ca bunu dumnezeu sami dea putere sa merg mai departe si sa nu imi dezamagesc copii pe viitor.toti tatii care consuma alcool acum pe prezent nu isi dau seama ce pierd dar pe viitor cand o sasi dea seama ca au gresit o sa fie poate prea tirziu...doamne ajuta
Sunt mama singura. Mi-am nascut copilul la 26 de ani. Am trecut prin multe greutati, am suportat multe vorbe grele, perioade de depresie, nopti pline de lacrimi. Lumea afost foarte reticenta, desi lucram intr-un mediu profesional foarte bun. Toti ma intepau din vorbe sau imi spuneau direct parerile lor despre alegerea mea. Au trecut 2 ani si inca am perioade cand mai sufar cand sunta atacata, insa nimic, ABSOLUT NIMIC nu se compara cu imbratisarea copilului meu. gasesc mereu putere sa ma ridic, parintii ma ajuta si financiar si destul de mult si moral. NICOLETa, sfatul meu este sa nu mai locuiesti cu tatal copilului tau, faptul ca traiesti intr-un asemenea stres cu el, te poate afecta foarte rau, sigur ai momente de depresie, dupa nastere toate suntem foarte sensibile, daca mai avem si o situatie rea acasa, lucrurile s einrautatesc. Uita-te in ochii fetitei tale si gandeste-te daca ii doresti ei viata pe care o ai. Gasesete o cale sa lucrezi, sa te intretii, afara sau in tara. Lucrurile vin pe parcurs. Diviniattea ne ajuta atunci cand facem alegerile corecte. Cauta pe internet ProVita, scie-le un mail si te vor ajuta cel putin cu multe sfaturi si sustinere morala. Te rog sa ai puterea sa crezi ca meriti mai mult, caci MERITI, sa te respecti si sa te iubesti pe tine si pe copilul tau si fa alegerea ccea mai buna pt voi doua. Chiar daca iti e greu sa te rupi de el, vei fi alt om in scurt timp, te vei simti capabila si puternica, vei avea aripi.
Buna sunt Ramona am 23 de ani si sunt insarcinata in 3 luni sunt singura dar asta nu inseamna ca m-am gandit vreodata sa avortez pe copilul meu nimeni nu il vrea si asta inseamna ca o sa am o viata foarte grea dar o sa am copilul langa mine si nu va mai conta nimic il iubesc foarte mult inca de pe acum si stiu ca o sa ma descurc singura .Tatul copilului nu ma iubit niciodata doar voia sa-si satisfaca placerile cu mn dar viata merge inainte asa ca mamici fiti tariii!!!!!
Buna tuturor,am 35 de ani ,am un baietel de 11 ani .daca sa faci un bebe sau nu,el vrea apoi nu te mai cunoaste ?Dau timpul cu 11 ani inapoi si acelas lucru s-a intamplat cu mine ..simteam ca mor de durere . de tradare ,de rusine .Ce voi face cu un copil singura ?Nimeni nu la dorit !Insa am mers mai departe ,greu ,groaznic de greu ,apoi parintii care si in ziua de azi imi reproseaza lucrul acesta m-au ajutat cat de cat ,sora mea l-a facut bastard etc etc ,dar la o problema ma folosea pana trecea hopul ..a trecut timpul am muncit uneori zi si noapte apoi sora mea m-a chemat in anglia spunandu-mi ca este bine putem gasi de lucru etc insa stau ca un nimeni aici parca nici nu exist ,e foarte greu cand altii te folosesc si apoi te arunca ca pe o carpa dar bebele a crescut are 11 ani si cand ma vede trista sau plang imi spune :mama esti cea mai buna mama din lume .tot ce tu imi oferi este tot ce imi trebuie ",si nu am nici casa ,nici bani ,nimic doar eu si copilul meu care vede si intelege .sunt zile cand mancam doar paine pentru a nu consuma mult si nu ne dorim decat sa ne intoarcem in Romania si sa imi caut de munca acasa caci printre straini suntem straini chiar si cu cei din casa .Va spun intelepciune in alegere ,rabdare in necazuri si taria chiar daca simtiti ca nu mai puteti sa va ridicati si sa mergeti mai departe!
Am citit si povestile voastile voastre, si sunt triste si dureroase. si eu sunt o mama singuraam 31 de ani, sunt orfana de parinti, am avut o viata grea..am crescut intre straini..de la 17 ani am plecat in lume..am ajuns in Bucuresti...mi-am gasit o chirie si un loc de minca,am fost mulumita..si de atat ce am realizat eu singura...dar povestea mea mai grea a inceput acum 6 ani,,cand cand l-am intalnit pe tata copilului meu..care ma convins..sa merg cu elsa las tot ce am facut eu singurica..si ma convins sa mergem intr-o tara straina pentru un trai mai bun. Ne-am gasit de munca amandoi..am lucrat cot la cot..cu el pana cand am ramas insarcinata, de atunci a inceput cosmarul vieti mele..toata perioada sarcini nu ma bagat in seama nu mi-a vb..nu ma privea ma umilea..imi zicea vb grele, seara de seara venia biat si-mi scotea ochi de la ori ce nu-i covenia nimic nici mancarea..acum ca avem o fetita..tot nu sa schimbat..e din ce in ce mai rau...asi pleca dar nustiu unde fara casa ,fara familie,fara bani fara munca..sunt disperata.ma-si intoarce in tara..sa incep o viata noua..dar simt ca nu mai am putere..zilnic imi zice sa plec..ca sa saturat de mine..nu-mi vb cu lunile..ma simt o pacoste ca stau pe capul lui...aici unde sunt de munca nu este..sa-mi fac un ban sa plec in lume..din nou...si daca ar fi cui ii las fetita..sa mi-o ingrijeasca?..ea este asa de inocenta..nici copilu nu sil baga in seama, nu vb cu noi.cand ii cer ceva imi zice sa plec la munca..am stat de vb cu el, dar nu vrea sa ma asculte..nu vrea sa ma trimita in tara sau sa ma ajute sa plec..imi zice sa ma descurc si sa plec cat mai repede..eu nu stiu ce sa fac..sunt asa panicat, plang din ori ce da-timi un sfat va rog frumos traiesc in chinul asta de 4 ani de zile..am tot asteptat sa se schimbe..ca nu am vrut ca fetina mea sa creasca, cum am crescut eu..dar e din ce in ce mai rau..sunt cu nervi la pamant..ma simt pierduta va MULTUMESC.
acesti tatici care ne-au parasit o sa-si aduca aminte ca au un copil atunci cind vor fi batrini, neputincisi,bolnavi.vor cere ajutor de la copii..ca doar e TATICUL
Scrie un comentariu